-Baieti, se face tarziu.Cred ca ma duc acasa.spuse Sam intr-o doara.
-Hai,ma, 5 minute mai stai, ca doar nu te-o bate nevasta ca ai intarziat atatica.ii raspunse Pippin strangand aratatorul de degetul mare demonstrand cuvantul "atatica".
Satui insa de atata vorbarie fara rost si povesti inventate se retrasera mai in fundul hanului si incepusera sa vorbeasca intre ei. Tot fara rost.
Cu doua mese mai in spate chiar in fundul hanului se afla una de la care ieseau numai exclamari fie ele de:admiratie, ciuda, neincredere, stupizenie si maipresus huiduieli toate exprimate tare si foarte usor de inteles.Curiosi Sam ,Merry si Pippin se alaturara si ei gasindu-si un loc inghesuit si ascultand.Cel care vorbea si oferea atat interes nu era altul decat Deochiatu`, un vechi hobbit din Comitat cocosat ,aproape orb si cam incet la minte care era aici de cine stie cati zeci de
ani.Se zicea ca e mai batran decat orice hobbit intalnit vreodata.Nu vorbea niciodata de el, doar aducea zvonuri, barfea,(sau dupa cum se exprima el: prevenea si informa pe altii) dar nu foarte adevarate. Unii ziceau ca o fi un fel de vrajitor al intunericului insa nimeni nu-l prinse vreodata cu mata-n sac si deci nimeni nu-l putea invinovatii de ceva. Uneori calatorea si povestea toate prin cate trecea.Desi de multe ori se inselase lumii ii placea sa-l asculte, fiind un foarte bun orator, si ca un hobbit sa nu se faca de ras ca asculta la un mos care uita sa puna funie in groapa cu minciuni in care se arunca , spune intotdeauna:"Ei, ascult si eu sa mai rad putin!Ca nu mai ai cum sa-l repari pe asta ,iti zic eu!" Pentru unii era adevarat pentru altii nu.De aici si diversitatea de strigate si exclamatii care se auzeau.
-Ma, ce tot indrugi acolo?se auzi o voce de hobbit de la masa.
-V-am spus!De nu ma credeti!Veti regreta!raspunse batranul.
-Mai lasa-ma cu fantasmele tale!Ca ne-ai mai dus asa de nas odata! acelasi hobbit de la masa.
-Da` lasa-l sa termine! interveni un prichindel captat de felul cum putea relata povestea batranul.
-Vor veni!Ascunse in umbra!Fara trup, nevazute,vocea mosului se schimba teatral,nici nu vom realiza bine ca vor veni in Hobbiton!Cu un urlet salbatic si ascutit, ucigator si care iti va ramase in minte cu groaza ca o rana
veche.Ne vor ataca!Vom arde!Vor ucide!Vor face prapad!Si noi doar vom privi cum ne vor pieri copiii si sotiile sau mai bine vom muri noi inainte sa vedem asta.Fara fericire ,fara nadejde, doar groaza.Atat stiu.Nimic mai mult decat sa omoare fara mila.O moarte crunta, otravita si fara de scapare.
In prima secunda se facu liniste.Sumbra liniste. Apoi revenindu-le curajul hobbitii incepura sa rada ,altii sa huiduiasca ,altii doar sa priveasca sau sa vorbeasca despre altceva. Fara sa realizeze Sam, Pippin si Merry se gandisera toti in acelasi timp intaia oara la nazgulii fiind ca fiecare ii auzisera strigatul salbatic.Insa daca ar fi fost nazguli ar fi amintit ceva si de zdrentele negre infioratoare si magice care ii acopereau.Acestia cica erau nevazuti, deci se hotarara sa deie totul uitarii.
Sam, ajuns intr-un sfarsit acasa, frant, obosit, cazu in primul pat care ii era la indemana.
