Zorii rasareau deschizand portile spre ceva nou inimaginabil.Lumina lor rosiatica palpaia printre palele de vant.Parca promiteau ceva bun.Era ziua plecarii si deci toti erau cufundati in propriile ganduri.Desi aveau sa plece impreuna fiecare statea retras undeva facand liniste si vrand parca sa nu-l trezeasca pe celalalt.Dar nici unul nu
dormea.Se bucurau de ultimele clipe petrecute acolo.Aragorn era pe terasa.Fuma.Fuma dintr-o pipa si medita.Zorile nu il atrageau deloc.Era cu capul plecat.Mintea ii era plina de ganduri si imbacsita in fum.Dar nu se vedea nici un strop de regret pe chipul lui.Stia ca facuse ce trebuie.Langa el aparu Arwen.El o observa si lasa pipa jos.Credea ca e trista.Dar nu era
asa.Pe chipul ei se citea imbarbatarea.Aragorn stia ca se va descurca.Ii lua mana si i-o saruta.Si Legolas stia ca facuse ce trebuie.Doar ca el fusese captat de zorii rosiatici privindu-i visator si cu infierbantare.Ochii ii zburdau veseli dar mintea era incoltita si frustrata.Gimli isi lustruia securea.Era pregatit.Simtea ca e cam paralel cu situatia dar vroia sa dea o mana de ajutor.Si chiar putea sa o faca.
Dupa ce zorii se rasfirasera cei trei se intalnisera.Toti meditasera si toti erau gata de plecare.Vorbarie multa?Nici vorba.Toti erau tacuti.Arwen le facu cu mana.Aparu si Celeborn.Vroia sa le ureze noroc.Nici urma de Galabriel.Asta il mahni pe Gimli.Vroia sa o mai vada odata inaite de
plecare.Cu mintea hai-hui isi aminti ca uitase o funie.Ironic fiind ca acelasi lucru uita si Sam.Gimli aproape ca pufni in ras la o amintire
placuta.Se scuza si se duse dupa o funie.Nu fu greu de gasit.Gasise o funie elfica numai buna intr-un grajd.Dadu sa iasa.Iesind afara auzi din castel un geamat.Si il recunoscu.Intrand inauntru o gasi pe domnita Galabriel.Incercase sa se ridice dar cazuse langa pat.Lui Gimli i se sfasie inima.O ridica si o puse inapoi in pat.Pleca la fel de repede cum intra:
-Hai amice zorii ne-au promis ceva
bun.il imbarbata Legolas
-Vin.raspunse mohorat Gimli.
Va imaginati ce mahnire cumplita il atinse pe Gimli.Nu o mai vazuse nicioadata asa.Pur si simplu mergea.Fara vointa.Mergea fiind ca asa trebuia dar mintea ii era departe.Mai exact acasa la el cu un glob in mana.Si in glob...o suvita de par.Apoi realiza ca nu merge
degeaba.Ca merge ca sa recupereze un lantisor.Si incepu sa mearga si mai
repede.Cu infrigurare.De ar fi avut acest simtamant si cu cateva zile in urma ar fi iesit cu siguranta el inaintea lui
Legolas.Cu mult inainte.Dar nu a facut-o.Nu vroia sa steie ingandurat.Vroia sa faca ceva.Simtea asta peste tot.Acum era si razboiul lui.Parca era acum pe aceasi linie cu situatia si nu paralel cu ea.
Treceau pe langa padurea Fangorn.Dar mai mult spre muntii de alaturi.Nu treceau prin
ea.Ci se catarau.Umbrele padurii castigau teritoriu.Urletele lupilor nu i-ar fi
speriat.Se obisnuisera.Insa hotarara sa ramana la Vest de padure nu sa treaca prin ea.Adica sa continue sa traverseze muntele.Treaba era cam obositoare.Mesele se luau din mers.Popasurile erau scurte de cateva ore.Dormeau cu schimbul.Doi dormeau in timp ce celalalt statea de straja.Insa acest trai nu era plea obositor pentru ei.Trecusera prin asta mai demult.Doar ca atunci aveau pe cap presiunea de a salva doi hobbiti din ghearele negre ale
orcilor.Se intrebau pe unde or mai fi.Si batranu`Sam.Nu mai auzisera de ei de cand se intoarsera in Comitat.Vorba era putina.Parca prea putina.Toti ar fi vrut sa spuna ceva sa umple golul,linistea lupilor care urlau toata noaptea.Dar ramaneau tacuti.
Vegetatia era saracacioasa.Fiind zona montana.Asa ca trebuiau sa se intretina cu niste lembas.Lembas turta elfilor ,foarte dulce si satioasa.
Parca strabatusera jumatate de munte.Drumul pana aici nu fusese chiar asa de greu.Dar ce vazura mai departe ii uimi.Parea ca o bariera.Insa nu era facuta cu nici un chip de mana de om.Stancile parca se aranjasera singure sa faca o baricada.Inalta de multi metri.Si foarte abrupta:
-Asta-i semn rau.zise prompt Gimli.
Legolas incerca sa se urce:
-Ma duc sa vad despre ce e vorba.
Si se pierdu printre pietre si ceata.Noaptea se lasase deja.Noroc ca Legolas era elf cu ochi ageri.Aragorn vru sa se duca dupa el.I se paru ca statuse cam mult.Dar acesta de ivi din noapte:
-E inalt muntele si dupa el e un rau.Parca ar fi un baraj.De partea cealalta e ca o prapastie in care se revarsa o cascada.Oricum pe aici chiar nu avem cum trece.Trebuie sa o luam prin padure nu avem cum altfel.
-Nu trebuie sa ne facem griji de lupi,ne vom urca in copaci,adauga Aragorn,dar nu de lupi ma tem eu.
-Dar ce mai e pe aici?intreba Gimli.
-E padurea Fangorn padurea lui Arbore-Barbos vechiul nostru prieten.Poate ne vom intalni cu el.Insa padurea e mare.Si nu prea sta el prin partile astea.Unii copaci s-au dat de partea raului.Oricand ne pot spune lui Senegal ca ne-au vazut.Si chiar nu trebuie sa ne afle pozitia.Cine stie ce vietati mai misuna pe aici.Toate pot fi de partea Lui.
